Aglianico – Austeritate și eleganță născute din istorie și un teritoriu măreț.

Dacă există un soi de struguri roșii în Italia, auster, tanic și cu un potențial de învechire spectaculos, acesta este Aglianico.

Un soi de struguri care iși are originile în Magna Graecia, când coloniștii greci au sosit pe coastele Campaniei și Lucaniei (acum Basilicata) între secolele VIII și VII îHr., aducând vița de vie care avea să dea naștere uneia dintre cele mai frumoase și vechi tradiții vinicole din lume.

Numele „Aglianico” derivă din transformarea lingvistică a cuvântului „Hellenico”, care în secolele următoare, prin limba napoletană, a devenit „Aglianico”. De fapt, apare în unele documente din secolul al XV-lea, în timpul stapânirii aragoneze în sudul Italiei, unde soiul de struguri era larg răspândit și apreciat pentru caracteristicile sale de a produce vinuri excelente pentru învechire.

Originile și zonele sale potrivite au fost citate de surse precum Horațiu, Marțial și Pliniu cel Bătrân, care, sub numele „Falernum” au urmărit vinul până pe versanții Muntelui Massico, situat în provincia actuală Caserta, la granița cu Lazio.

Faima sa a ramas vie timp de secole, dar, odată cu declinul Imperiului Roman și invaziile barbare, a fost relegată la producție doar în cadrul abațiilor și mănăstirilor benetictene și cisternicene, până în era Renașterii, când a apărut pe cele mai fine mese ale nobililor napoletani.

Zone de cultivare preferate:

Pentru a da cele mai bune rezultate, Aglianico necesită soluri bine drenate, vulcanice, calcaroase și argiloase, sărace în materie organică. Tăierea atentă și variațiile de temperatură marcate sunt esențiale pentru a concentra coacerea polifenolică, care este lentă, dar, odată finalizată, oferă strugurilor echilibrul potrivit de zaharuri și acizi. Toate acestea sunt condiții necesare pentru a produce vinuri bine structurate și de lungă durată.

Este cultivată nu doar în diverse regiuni ale Italiei, cum ar fi Puglia, Molise și Calabria, ci și în afara Italiei, cum ar fi Argentina, California și Australia. Natura sa cea mai bună se concentrează pe următoarele patru zone din Campania.

Taurasi: Aglianico di Taurasi (de la care derivă și numele său), deja DOC din 1970, a devenit DOCG în 1993. Această zonă, în inima Irpiniei, în  Provincia Avellino, cuprinde dealuri și poale ale munților între 400 și 700 de metri deasupra nivelului mării, soluri bogate în argilă și o climă continentală cu variații puternice de temperatură.

Taburno: Aglianico del Taburbo, DOCG din 2011, crește pe versanții Muntelui Taburno, în Provincia Benevento, un masiv calcaros care atinge o altitudine de 1394 de metri. Pe versanții săi, solurile aluviale, argiloase/calcaroase, cu o expunere excelentă la soare, conferă vinurilor o consitență deosebită.

Vulture: Aglianico del Vulture Superiore este DOCG din 2011, în timp ce Aglianico del Vulture a rămas DOC din 1971. Vulture este un Vulcan antic, activ până în urma cu 130.000 de ani, acum stins. Situat în partea de nord a  Provinciei Potenza, în Basilicata, atinge o altitdine de 1326 de metri și, datorită caracteristicilor sale, oferă mai multe izvoare îmbuteliate cu unele dintre cele mai renumite ape din Italia. Solurile sunt fertile și vulcanice, iar în mijlocul unei păduri bogate și dense se află hectare de podgorii plantate în principal cu Aglianico.

Cilento: Din 1989, Cilento DOC Aglianico este produs într-o zonă diversă din sudul Campaniei, unde peisajul complex combină o coastă tirreniană bogată în stânci, peșteri și plaje nisipoase cu un interior muntos și dealuri line care par pictate, cu soluri argilo-calcaroase și pante abrupte și accidentate, toate împletite cu o rețea hidrografică foarte importantă.